Cojocna este cunoscută pentru sare, dar comuna are și un „dulce” pe care primarul Anca Marcu îl promovează cu aceeași convingere: mierea produsă de apicultorii locali. Prezentă la cea de-a doua ediție a Festivalului Toamnei și implicată în calitate de coorganizator al evenimentului, Anca Marcu a vorbit despre produsele locale, despre târgurile organizate în timpul verii la Băile Cojocna și, mai ales, despre necesitatea construirii unei legături directe între producătorii din mediul rural și consumatorii din Cluj-Napoca. Ideea este simplă: dacă în timpul verii clujenii merg la Cojocna, acum producătorii din comune fac drumul invers și vin să-i întâlnească pe clujeni chiar „acasă”.
Discuția cu primarul comunei Cojocna a pornit de la contrastul dintre două produse care pot defini, fiecare în felul său, localitatea: sarea și mierea. Întrebată cum este să conducă o comună în care există multă sare, dar se produce și mult „dulce”, Anca Marcu a răspuns într-o notă relaxată, transformând contrastul într-o metaforă despre echilibru: „Păi trebuie să echilibrăm cu ceva. Dacă sarea ne ajută la longevitate, mierea ne ajută la sănătate și, unde nu este echilibru, nu este nimic, o iau lucrurile la vale. De aceea, partea aceasta de miere ne echilibrează și nouă. Ne mai trebuie piperul, nu? Dacă e să o luăm așa.”
Dincolo de glumă, mierea din Cojocna este unul dintre produsele locale pe care primarul spune că le cumpără și le oferă inclusiv atunci când merge în vizită. Pentru Anca Marcu, alegerea unui produs realizat în comună are o dublă semnificație: susține producătorul local și, în același timp, duce mai departe identitatea locului. Un borcan de miere sau un fagure devin astfel o carte de vizită mult mai firească pentru o comunitate decât un cadou fără nicio legătură cu zona din care provine: „Să știți că sunt foarte bune. Inclusiv atunci când am o vizită sau vreau să fac cuiva un cadou, cumpăr niște borcănele de miere, un fagure și nu mă duc cu mâna goală, pentru că așa este frumos când ești invitat undeva. Prefer aceste produse, sunt mai ușor de dus și știu că duc ceva de calitate.”
Iar criteriul pe care îl invocă primarul este autenticitatea. Nu este vorba doar despre a cumpăra ceva, ci despre a putea spune de unde vine produsul și cine îl face: „Și, clar, de la noi, din Cojocna, pentru că lumea nu vrea să vadă altceva, vrea să vadă ceva autentic.”
Clujenii merg la Cojocna, iar acum Cojocna vine la clujeni
Aceeași logică stă, în viziunea Ancăi Marcu, și în spatele Festivalului Toamnei. Primarul comunei Cojocna participă la eveniment și în calitate de coorganizator, iar ceea ce apreciază cel mai mult este faptul că festivalul creează un punct real de întâlnire între comunitățile rurale și publicul urban. Producătorii nu mai rămân doar în comunele lor, așteptând cumpărătorii, ci vin direct în Cluj-Napoca, își așază produsele pe stand și pot discuta cu oamenii care le cumpără: „Îmi place atmosfera. Îmi place cel mai mult faptul că facem legătura dintre zona rurală și mediul urban. Nu suntem doar noi, cojocnenii, suntem toți cei din zona noastră, oamenii pe care am încercat să-i adun și eu la Băile Cojocna, toată vara, să facem un târg de produse locale, și au venit.”
Experiența acumulată în timpul verii la Cojocna este continuată astfel la Cluj-Napoca. Anca Marcu spune că a încercat să adune producătorii la târgurile organizate la Băile Cojocna, profitând și de prezența clujenilor care vin în comună. Festivalul Toamnei schimbă însă sensul deplasării: de această dată, oamenii din mediul rural sunt cei care vin către oraș: „Acum ne întâlnim din nou aici și ne întâlnim acasă la clujeni. Ceea ce este și mai important, pentru că la noi, la Cojocna, vin clujenii să facă o baie și să plece. Acum le arătăm că și noi facem drumul acesta către ei și că pot să ne întâlnească la ei acasă.”
În această formulă se află, de fapt, una dintre mizele majore ale evenimentului: scurtarea distanței dintre cel care produce și cel care cumpără. Festivalul nu este doar o succesiune de standuri, ci un loc în care consumatorul poate vedea produsul, poate discuta cu omul care îl aduce și poate afla povestea din spatele lui. Pentru producătorii mici, această întâlnire directă poate însemna vizibilitate, cumpărători noi și posibilitatea de a-și face cunoscută munca dincolo de granițele localității în care trăiesc.
Anca Marcu estimează că la Festivalul Toamnei sunt prezenți peste 50-60 de producători, iar diversitatea produselor și atmosfera creată de întâlnirea dintre oameni sunt, în opinia sa, punctele forte ale evenimentului. Numărul este unul indicat de primarul comunei Cojocna în declarația sa, nu un bilanț oficial al organizatorilor: „Este cea mai frumoasă atmosferă. Este mixul dintre oraș și zona rurală și sunt producători excelenți. Cred că sunt peste 50-60 de producători, produse variate, produse frumoase, produse de calitate. Ne-am întâlnit cu o grămadă de oameni, suntem ca într-o familie aici.”
În spatele atmosferei de târg se află însă o miză care poate continua mult după încheierea Festivalului Toamnei. Un producător care își întâlnește cumpărătorul la Cluj-Napoca poate deveni cunoscut unui public la care, în mod obișnuit, ar ajunge mult mai greu. În același timp, clujeanul care cumpără miere, legume sau alte produse locale nu mai cumpără doar un produs anonim, ci știe comunitatea din care acesta provine și poate reveni ulterior direct la producător.
Pentru Anca Marcu, tocmai aici se întâlnesc cele două lumi. Clujenii care vara merg la Băile Cojocna sunt întâmpinați acum, în propriul oraș, de oamenii din comunitățile rurale și de produsele acestora. Este un drum făcut în ambele sensuri, iar Festivalul Toamnei devine punctul de întâlnire dintre ele.
Iar mierea despre care primarul vorbește cu umor la începutul discuției capătă astfel o semnificație mai largă. Este unul dintre produsele prin care Cojocna poate fi cunoscută dincolo de sare și de băi, dar și exemplul simplu al unui produs local care poate deveni o carte de vizită pentru întreaga comunitate. Anca Marcu spune că tocmai de aceea îl cumpără și îl oferă mai departe: pentru că este local, pentru că îl consideră de calitate și, mai ales, pentru că poartă cu el ceva din locul de unde vine.
Sarea rămâne unul dintre simbolurile Cojocnei, mierea îi adaugă „dulcele”, iar Festivalul Toamnei le oferă producătorilor șansa să ducă această identitate direct în fața publicului din Cluj-Napoca. Sau, în formularea primarului, să facă și comunitățile rurale drumul către clujeni, după ce clujenii au făcut de atâtea ori drumul către ele.